Carti pe care ar trebui sa le am / citesc

 

De la Humanitas:

Friedman David M. – O istorie culturala a penisului
Evola Julius - Metafizica sexului 
Horia-Roman Patapievici – Politice
Arșavir Acterian – Jurnal
Campanella – Cetatea Soarelui  (ed. bilingva)
Machiavelli – Principele (ed. bilingva)
Smaranda Elian – Nuvela italiana din Renastere
Mariana Conovici, Silvia Iliescu, Octavian Silvestru - Țara, Legiunea, Capitanul. Miscarea legionara in documente de istorie orala
Paul Lendvai – Ungurii
Florin Țurcanu – Mircea Eliade – prizonierul istoriei
Jean Sevillia – Corectitudinea istorica
Robert Conquest – Recolta durerii. Colectivizarea sovietica si teroarea prin foamete
Francisco Veiga – Istoria Garzii de Fier
W.N.P. Barbellion – Jurnalul unui om dezamagit
Platon – Banchetul 
Antony Flew – Dictionar de filozofie si logica 

De la Polirom:

Barnaby Rogerson – Mostenitorii profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre sunniti si siiti
*** – Evanghelii apocrife
Pavel Campeanu – Ceausescu. Anii numaratorii inverse
Pierre Abelard – Dialog intre un filosof, un iudeu si un crestin
Giovanni Filoramo – Istoria religiilor (2 vol.)
Jaroslav Pelikan – Traditia crestina (vol 1-5)
*** – Patericul (editie critica Cristian Badilita) 
Robert Musil – Omul fara insusiri (2 vol.) 

De la Art:

Alain Corbin (si altii) – Istoria corpului (vol. 2)
Antoine Compagnon – Antimodernii 

De la RAO:

Franz Kafka – Jurnal

De la Compania:

Andrei Pandele – Martorul-surpriza. Fotografii necenzurate din comunism

Mă doare-n 14 februarie

Alo! mai uşor cu mozolu, că-ngheaţă peste noapte. M-am trezit din nou anti-prostie şi în loc să prescriu nişte roşeaţă în obraji, iaca+ catrenul:

Cădea în arc destins un ţâşnet
La piept de pasăre de noapte.
Zăpada se topeşte-n inimi,
Căldura-mi dă veruci răscoapte.

(cuvintele care nu se găsesc în Dex, lipsesc)

Type 0 Negative – “Slow, Deep and Hard” (1991)

Acesta este albumul de debut al lui Peter Steele şi “gaşca” lui.

1. “Unsuccessfully Coping with the Natural Beauty of Infidelity” – 12:39
   1. Anorganic Transmutogenesis (Synthetic Division)
   2. Coitus Interruptus
   3. I Know You’re Fucking Someone Else
2. “Der Untermensch” – 8:54
   1. Socioparasite
   2. Waste of Life
3. “Xero Tolerance”  – 7:45
   1. Type “A” Personality Disorder
   2. Kill You Tonight
   3. Love You to Death
4. “Prelude to Agony” – 12:14
   1. The Truth
   2. God Love Fire Woman Death
   3. Jackhammerape
   4. Pain (Is Irrelevant)
5. “Glass Walls of Limbo (Dance Mix)” – 6:41
6. “The Misinterpretation of Silence and its Disastrous Consequences” – 1:04
   1. Venus: Contrary Motion
7. “Gravitational Constant”– 9:14
   1. Unjustifiable Existence
   2. Acceleration (Due to Gravity) = 980 cm^-2 sec
   3. Antimatter: Electromechanical Psychedelicosis
   4. Requiem for a Souless Man

După cum se vede, albumul conţine piese puţine, dar lungi – o caracteristică a acestei trupe, am putea spune. Titlurile dau o alură intelectuală şi acest lucru se observă şi în interiorul melodiilor, care au nişte versuri mai răsărite şi inteligibile. Aici e amprenta lui Peter Steele (voce, bass), care şi-a găsit inspiraţia în propria viaţă şi care e compozitorul întregului album. Aş încadra albumul într-un industrial-gothic metal. Temele, recurente şi în următoarele albume, sunt sexualitatea, moartea, violenţa fizică, chestiuni de ordine socială şi morală (infidelitatea, de exemplu). Multitudinea de efecte şi sample-uri, prezenţa muzicii de orgă (element gotic prin excelenţă)  şi a corului de bărbaţi (inclusiv a capella), precum şi raritatea solourilor, creează mai mult o muzică de atmosferă decât o demonstraţie de virtuozitate.

Prima piesă este o simfonie hard, lungă, dar cu multe pauze de respiro, cu nişte versuri bine susţinute muzical. “Pauzele” completează dialogul cu trecutul, iar pasajele de orgă constituie un laitmotiv blasfemiator. Întinderea piesei e potrivită pentru agonia suferindă a eului înşelat, în cazul acesta. A doua piesă creează o atmosferă de “criptă” industrială, ritmul apăsat, de bătăi de ciocan alternând cu pasajele protestatare, care gonesc. În piesa a treia se observă furia masculină, Steele urlând versuri precum “and now you die!” sau “I’ll kill you tonight!”. În piesa a patra, stările animalice de teamă şi ură sunt la apogeu. Melodia consumă o procesiune de mutilare a femeilor, cu un ritm greoi, ca mişcările unui căpcăun, făcând trimitere la ritualuri religioase sau oculte. Steele are din nou voce de bas. Un pasaj din piesa a cincea mai calmează lucrurile, dar ajunge în crescendo la târât de lanţuri, curenţi de aer care vâjâie, respiraţie de monstru şi plesniri de bici. Groază totală, pe fondul căreia Steele intonează liniştit melodia morţii instaurate. Piesa a şasea, aşa cum sugerează şi titlul ei, îndeamnă la tăcere. Ultima piesă furnizeză un deznodământ sub forma unui monolog în stilul primei piese.

Deocamdată, “Slow, Deep and Hard” rămâne pentru mine  cel mai bun album Type O Negative.

Profiterol Prokofiev

Prokofiev e cunoscut în lumea ascultătorilor şi a spectatorilor de balet mai ales pentru baletul “Romeo şi Julieta” (opus 64), compus în anii 1930. Cel mai dramatic pasaj mi se pare “Dansul Cavalerilor”, din actul I. O să pun mai jos o filmare din 1966, când a avut loc premiera în Londra. Baletul a fost transpus şi pentru orchestră (op. 64bis) în două suite. În varianta din urmă, “Dansul Cavalerilor” e mai lent, dar mai apăsat. Deocamdată varianta din balet:

Ultimele filme 2008

Ce am mai văzut:

The Fisher King (1990) – în sfârşit, după ce atâta timp l-am evitat, am găsit încă un film bun, cu probleme de etică şi umor, piperat cu experienţa lui Terry Gilliam (regizorul) în grupul Monty Python şi cu jocul lui Jeff Bridges, care anticipează rolul din The Big Lebowski.

Life of Brian (1979) – până acum, cel mai bun film Monty Python pe care l-am văzut, şi datorită temei despre credinţe şi religie.

Ocean’s 13 (2007) – aceeaşi atmosferă fancy, aceeaşi hoţi manieraţi, aceeaşi tentativă de a concura seria Bond. Răsfăţ american, cu vise americane. Bun de duminică seara.

Planet of the Apes (2001) – un eşec al lui Tim Burton, care dă cu bâta în baltă mai ales la categoriile conflict, acţiune, filozofia care stătea la baza poveştii.

Moulin Rouge (2000) – cred că o să scriu separat despre el :)

I am the highway

Eu sunt drumul
Care taie atâtea sate.
Atâtea feţe care ies la geamuri
Şi atâtea precupeţe care-mi spun de neamuri.

La marginea mea cresc prieteni
Bătuţi de vânt şi de soartă.
Scaieţi şi alte ierburi
Ce bat o iapă moartă.

Când gropile-şi sapă hăul
Mă invadează apa.
De soare-mi spune linia
Marcându-mi jumătatea.

Spre soare mă voi duce,
Aşa cum a mai fost demult,
Când ei şi eu eram totuna
Şi vinul curgea-ntruna.

Pe la benzinării suflam
Înecat în curcubee,
Iar noaptea îmi oglindeam asfaltul
În astronomica Lactee.

(sucking around poetry)

(poezia asta a pornit de la nişte amintiri din august 2006, dar, la ce nivel de abstractizare aplic, nici eu nu mai ştiu la ce mă refer)

Jesus is my friend. He’s old, but still fresh.

Motto:
Dincolo de ceţuri,
De cetini şi de munţi,
E-oraşul celor mulţi,
Mâncând până la greţuri.

Cititorilor şi rătăciţilor în meandrele internetului, vă urez un Crăciun fericit! aştept să ne revedem, ca să-mi spuneţi dacă a fost aşa.

Deschide uşa să intre aer

Nici n-a început să ningă, că puradeii au şi ieşit (de fapt, intrat – în autobuz) la colindat. Repertoriul: acelaşi “Dieşchide uşea, creştiinie!” (ce uşă, mânca-ţi-aş mielu de la piept ? eventual “deschide portofelul, creştine” sau “deschide portmonieul, maică”). Călătorul care e sătul de cercetat troglodiţii îngropaţi în noroiul de afară se transformă într-un fin critic literar de voiaj şi observă cu nu o mică surprindere diviziunea muncii reflectată în “lirica crăciuneană”. Aşadar, după studii şi măsurători, avem:

puradelul cu experienţă: “ş-am văzut şi viaţa, mamă”
puradelul ciorditor: “ş-am văzut şi raţa, mamă”
puradelul de trei la zece mii: “ş-am văzut şi piaţa, mamă”
puradelul de staţiune: “ş-am văzut şi ghiaţa, mamă”
puradelul care s-a spălat pe faţă: “ş-am văzut şi faţa, mamă”
puradelul care nu crede în teorie, doar în practică: “ş-am văzut şi creaţa mamă” (model teoretic: “ba pe măta!”)
puradelul care a dat peste “Povestea poveştilor”, noroc că avea poze: “ş-am văzut şi aţa, mamă”
puradelul expert în dozarea bromurii: “ş-am văzut şi ceaţa, mamă”

Zentropa/Europa (1991), un Bildungsroman al umilinţei

În sfârşit văd şi eu unul din filmele mai vechi ale lui Lars von Trier. O fi el relativ vechi, dar e bun. Scenariul (în colaborare cu Niels Vorsel), tehnica cinematografică inspirată din filmele anilor 1940 (film noir, în general), o atmosferă de thriller-comics (în genul Sincity), muzica dramatică, actori europeni umani (pentru cei sătui de eroii americani). Nu ştiu de la ce a pornit povestea acestui film, dar se sincronizează cu unul din cele mai entuziasmante momente ale Comunităţii Economice Europene (Uniunii Europene), deci mă gândesc că filmul ar fi putut omagia reconstrucţia Germaniei de după al Doilea Război Mondial, ţară care e în mod simbolic desemnată Centrul Europei (şi care tocmai ce îşi redobândise unitatea), de unde un posibil joc de cuvinte: Zentropa, numele unei companii de transport feroviar din film (şi viitorul nume al casei de producţie a lui von Trier). Din nou, Lars von Trier inserează în scenariu probleme de etică şi miniparabole.

Reclamă Caţavencu

E cam tarziu, dar trebuie vazut, fiind general valabil pentru Romania:

sursa: iqads.ro