“Sunt bărbat, dar mă tratez” – Mihaela Burda, Cătălin Cojocaru
Acest manual de stil este un breakthrough in societatea “de tranziţie” şi “de isteric consum” din România. Când l-am citit prima oară, în 2003, eram doar un puştan de 17 ani şi nu prea aveam cum, logistic vorbind mai ales, să materializez principiile enunţate în carte, dar am subliniat aproximativ 80% din text (cu creionul; se poate şterge :D), dovadă că m-a interesat. Şi nu numai. M-a şi ambiţionat. Cât se putea pe-atunci. Ia uite, are şi un subtitlu: “ghid practic” (pac! eticheta). Autorii au apelat un…truc, zic eu. S-au ascuns în spatele lui Fred Vasilescu (starring in “Patul lui Procust”), pe care îl cară ca pe un manechin prin toată cartea. El e prototipul. El e modelul. Şi ziceţi de nu vă plăcea. Intri în această carte ca prin furcile caudine, singur cu prezentul care nu se potriveşte mai deloc cu viitorul ce ţi se aşterne în faţă. Dacă ai norocul unei slujbe decent plătite, unei locuinţe personale şi a unei maşinuţe, acest manual de stil te va integra în viaţa unui dandy matur (dacă un dandy e matur). Cei doi autori vin cu ochelarii pe nas şi cu lista şi îţi fac consilierea pe inventar: costum, cămaşă, pijama, locuinţa, automobil, femei, prieteni, ieşiri, bani, slujba, distracţie, culturalizare, lectura, muzica, sportul, caracter şi în final, prietena. Departe de a fi un “ghid al bunelor maniere astăzi” sau de a avea aspectul unei prescripţii scorţoase, cartea e scrisă lejer, ca într-o conversaţie cu un om “mai ceva” decât tine, unde părerile alternative sunt binevenite.
Pentru mine, cartea aceasta este un fel de instrument de reglare. Mai arunc câte o privire prin ea, apoi îmi îndrept spatele, îmi aranjez nodul de la cravată şi îmi strâng ciorapii murdari aruncaţi prin cameră. Într-adevăr, e un tratament.
Citat: Deseori se întâmplă ca o privire aruncată în colecţia de muzică a cuiva să ne spună mai mult decât o oră de dialog. Afinităţile bazate pe gusturi muzicale dau naştere unora din cele mai trainice prietenii.
Sunt multe lucruri care ni se par evidente, dar pe care în mod sigur le uităm îngrijorător de des.
Volumul a fost publicat în 2003 la editura Humanitas. Îl mai găsiţi la bibliotecă, cred. Dacă se găseşte prin anticariate, înseamnă că a fost adus acolo de o soacră supărată.
Lasă un Răspuns